Când un ransomware îți criptează fișierele, ce repune firma pe picioare nu e antivirusul, ci o copie de rezervă testată. Regula unui backup bun se cheamă 3-2-1 și încape într-o frază.
Trei copii ale datelor înseamnă originalul plus două de rezervă — o singură copie nu e backup. Două tipuri de suport diferite, de pildă un disc extern și un serviciu în cloud: dacă ambele copii stau pe același fel de dispozitiv, un singur ransomware care vede toate discurile din rețea le poate lovi pe amândouă. Iar o copie în afara locației — alt sediu sau cloud — face ca un incendiu, o inundație sau un hoț să nu-ți ia datele odată cu calculatoarele.
Mulți adaugă astăzi încă un „1": o copie offline sau imutabilă — un disc deconectat ori un backup în cloud care nu poate fi șters sau modificat o perioadă. Ransomware-ul modern caută și criptează inclusiv backupurile conectate la rețea, așa că o copie pe care atacatorul nu o poate atinge e diferența dintre „restaurăm până mâine" și „am pierdut tot".
Un detaliu care surprinde multe firme: cloudul nu este un backup. Microsoft 365 și Google Workspace îți garantează disponibilitatea serviciului, nu recuperarea datelor tale dacă sunt șterse sau criptate. De aceea un backup cuprinde nu doar documentele de pe calculatoare, ci și emailul și fișierele din cloud, datele contabile, site-ul și configurațiile serverelor. Pornește de la o listă cu „ce nu-mi permit să pierd".
Partea pe care o sar aproape toți este testul de restaurare. Un backup pe care nu l-ai restaurat niciodată nu e un backup, e o speranță. Cel puțin o dată pe trimestru, ia o copie și încearcă efectiv să recuperezi din ea un fișier — ideal, un sistem întreg. Verifici trei lucruri: că backupul chiar rulează (multe se opresc tăcut de luni de zile), că fișierele se deschid și în cât timp reușești să revii.
Scrie apoi două cifre pe hârtie: cât de veche poate fi cea mai recentă copie pe care ți-o permiți să o pierzi și în cât timp trebuie să fii din nou funcțional. Din ele rezultă cât de des faci backup și ce fel de soluție îți trebuie.
Continuitatea activității și un plan de recuperare sunt, dincolo de bun-simț, o cerință legală: fac parte din cele zece măsuri minime NIS2 din OUG 155/2024, aplicată prin Legea 124/2025. Firmele „esențiale" riscă amenzi până la 10 milioane de euro sau 2% din cifra de afaceri, cele „importante" până la 7 milioane de euro sau 1,4%, iar un incident semnificativ se raportează la DNSC/PNRISC în 24 de ore, 72 de ore și 30 de zile.
Verificarea de cinci minute îți arată unde ești: alege un fișier pe care firma nu și-l permite să-l piardă — baza contabilă, o ofertă, lista de clienți — și încearcă acum să-l restaurezi din backup. Dacă se deschide corect, ai un backup real; dacă nu găsești copia sau backupul nu mai rula de luni de zile, tocmai ai găsit problema. Dacă vrei să verificăm împreună dacă backupul firmei tale ar trece testul de restaurare, îți facem un audit gratuit față de măsurile minime NIS2.
Acest articol a fost generat cu asistență AI.